Si totusi, fericirea exista!

HappinessO petala, o raza de soare, surasul unui copil,un fluture batand din aripi, doi batrani tinandu-se de mana, mergand alene pe aleile unui parc scaldat in lumina…………………….Asta e fericirea. De ce nu o vedem?Ne inconjoara, ne intra in suflete, ne ameteste, ne imbatai,iar noi vrem doar sa ramanem la stadiul de aspiratii, refuzam sa credem ca putem avea ceva ce doar in stadiu ideatic ne apartine. Sau doar asa credem noi. Nu e greu sa fim fericiti. Dar de ce oare suntem atunci nefericiti?Intreaba-te cand te-ai oprit ultima oara pe strada sa admiri un copil zambind.Ai raspunsul la intrebare.

Advertisements

Fantomitele trecutului

ghostCare este rolul fantomitelor?

Acela de a ne aminti ca avem un trecut nu tocmai glorios.De a ne intoarce in timp fara sa avem macar cea mai mica intentie de a o face. De a ne da viata peste cap, de a ne face sa simtim aceleasi sentimente gri, pline de umilinta si rusine ca noi, super puternicii profesionisti, nu ne putem gestiona viata asa cum dorim. Sau asa cum fac cei mai nepretentiosi oameni, simplu, curat, fara urcusuri sau coborasuri.

Noi, cei puternici, care admiram viata dintr-un perpetuum mobile roller coaster,trecem automat in stand -by la aparitia acestor fantomite.Totul se suspenda, mersul lucrurilor redevine haotic, si regresam ,imprumutam personalitati diferite, ca si cum in noi ar locui mai multe persoane, si nu una singura. Avem multiple fatete pentru fiecare context, ne pliem cerintelor venite din afara, ca si cum ar fi rezultatul propriei noastre vointe.

De ce nu luptam?Poate ca ne place. Poate ca ne-am obisnuit. Poate ca am dezvoltat un algoritm mental care ne aduce liniste. Dar, cu siguranta, nu ne insanatosesc. Fantomitele trecutului ne imbolnavesc sufletul si trupul, ne sug stropii de energie pe care ne-am chinuit atat de mult sa ii agonisim. Ne vampiresc spiritual, ne pustiiesc fiinta ……………si apoi dispar, precum niste fete morgana

‘Un bilet pentru roller coaster, va rog….

Ferma vedetelor sau o Romanie mai mica

made in romaniaFerma vedetelor sau o Romanie mica

Deloc surprinzatoare eliminarea lui Ionut Iftimoaie,stau si ma gandesc oare care or fi resorturile care au impins 11 oameni sa ii voteze eliminarea?In rezumat,vorbesc despre un reality show made in Romanica,cu unele pretinse vedete si unii actori sau cantareti,ori sportivi cunoscuti,din care erau eliminati cate unul la un anumit interval.Acum intervine schepsisul,adica cum sa faci sa nu fi eliminat.Am vazut destule strategii,de la eschivare la imprietenirea cu toata lumea,la lingusire si ipocrizie,la zambitul in fata si barfa sau cutitul infipt pe la spate.Ideea era ca toti cei prezenti sa munceasca cot la cot ptr a-si asugura traiul zilnic si a intretine o gospodarie la tara.Zis si facut,doar ca unii au muncit cu adevarat,iar altii s-au fofilat.Daca a fost unul interesat de soarta fermei si a colegilor,pe tot parcursul emisiunii ,acela a fost Ionut Iftimoaie.Harnic,saritor,descurcaret,intreprinzator,de nadejde si multe cele,doar ca a facut cateva mici greseli,care l-au costat scump.Om dintr-o bucata,nu a iertat pe cei care se fofilau,a spus mereu lucrurilor pe nume si a taiat in carne vie.Eeee,pai cum sa faci tu asta intr-un concurs? Mare greseala dupa cum s-a vazut.Toti cei care au fost adusi cu picioarele pe pamant de catre Ionut i-au platit cu varf si indesat la momentul votului,cand si-au dat arama pe fata si frustrailor frau liber.
VI SE PARE CUNOSCUT?Pai cum sa nu.Doar el era un pericol,se stia inca de la inceput ca va intra in finala si multi au gandit indelung la cum sa il stopeze.Ce e de invatat de aici?Pai “vedetele” de carton care au jucat un joc ne transmit ca e o prostie daca muncesti,iti vezi de treaba,esti la locul tau si ii trezesti si pe altii din visare tocmai din dorinta de a fi echitabil.E bine sa te fofilezi,sa dormi cand altii muncesc,sa mananci doar tu din putinul tuturor,sa te imprietenesti cu toti doar ptr a-i manipula si sa ceri bani contra votului tau final.Da,asta e ceea ce ne caracterizeaza ca societate.Nu e de mirare ca marile vedete de carton s-au aliat si i-au dat in bobarnac lui Ionut,cate nu prea intelegea ce sa intampla.Fireasca este si uimirea lui.Sa stai cu totii la un loc trei luni si sa te trezesti in fata unor frustrari izvorate din complexele,lipsa de educatie civica si calculele financiare ale unor neica nimeni este dramatic.E o lectie de viata ptr el si un semnal de alarma ptr mine.Modul de gandire care a dictat comportamentul lor este emblematic la nivel de societate in ansamblul ei.Dezamagitor comportamentul marii majoritati si salutar cel al lui Iftimoaie.Mai exista speranta in revenirea la o normalitate a bunului simt,a educatiei civice,a respectarii normelor morale.
Ionut Iftimoaie,tu esti castigatorul moral al acestui halucinant experiment social.
Ferma vedetelor,o Romanie mai mica……….

Am uitat sa iubesc

locked.heartPrintre atatea lucruri mai mult sau mai putin vitale pentru existenta mea, mi-am dat seama ca am uitat sa iubesc.Am iubit ca o copila naiva,crezand ca va fi ultima oara in viata cand voi iubi, si atunci cand s-a terminat, am suferit ca si cum lumea intreaga sa sfarsise.

Timpul si-a facut apoi datoria, iar eu am supravietuit durerii,dar rana odata deschisa a continuat sa supureze.Se vroia inchisa, dar cum oare sa fie inchisa cand am iubit din nou?Sau era doar palida umbra a unei iubiri demult apuse ,considerata a fi unica si irepetabila?Asa se spune, ca iubim doar o data in viata, restul sunt copii ale primei iubiri………..Am incercat din nou, cu teama de data asta……..M-am ales cu o alta rana si am inceput sa ma intreb daca acesta e rostul iubirii.Nu ar trebui sa nu doara?Sa ne inalte, sa ne faca mai frumosi, mai umani, sa ne poarte pe valuri de fericire metamorfozata in serotonina ?Si atunci de unde apar ranile?De ce nu se mai vindeca ele vreodata?De ce de fiecare data am crezut ca e altfel,am sperat ca nu voi mai suferi, ca nu vor aparea alte si alte rani?
Am incetat demult sa mai caut explicatii din simplul motiv ca logica si simtirea sunt precum doua drepte paralele.Si nu-mi spuneti ca se vor intalni la infinit.Cine are un infinit la dispozitie pentru a trai iubirea?
Am incuiat sufletul cu sapte lacate si am aruncat cheia.La ce-mi foloseste daca e gol,daca ecoul lui ma sperie, daca nimeni nu a putut sa ajunga la el si sa-l mangaie?Am devenit o cinica,am indepartat tot ce putea sa il reinvie pe el, sufletul, ascultand in stanga si in dreapta oameni care suferisera ca si mine.Toti spuneau ca au suferit, dar merg mai departe…….Pana cand, pana unde?Am trecut prin toate starile cu putinta, de la deznadejde, la frica, la ura, la teama,pana la speranta nesabuita, naivitate copilareasca, visare tampa……..degeaba.
Am fost si ajutata sa ajung aici.Le multumesc celor care mi-au ingropat sufletul in neputinta,din neputinta sufletului lor.
Mai stau putin in acest cocon caldut, dupa care voi iesi din nou la lumina.Sper.
Pana atunci, eu am uitat sa iubesc.

Sa revenim la o stare naturala a lucrurilor

smiling daisySa revenim la o stare naturala a lucurilor!

M-am nascut in masina si am circulat cu masina de cand ma stiu, asa cum am circulat cu autobuzul, cu taxiul, sau cu trenul , ori chiar pe jos.Nu ca as fi eu mare amatoare de miscare, cei care ma cunosc stiu ca mi-s rotofeie dintotdeauna, dar la un anume numar de decenii, incepe sa te mai doara ba coloana, ba picioarele,si atunci este indicat sa mai misti putin membrele din dotare si in alt mod decat urcat in masina si dat jos din masina, urcat scari sau coborat scari.
Unde ati mai vazut voi atata normalitate, incat sa mergi pe jos? Care credeti ca au fost cei mai nedumeriti oameni care au inceput sa imi puna tot felul de intrebari de genul “Dar de ce mergi pe jos?”,”Ti s-a stricat masina?”, “Nu mai ai benzina/motorina/kerosen si alte chestii cu denumiri pompoase si preturi astrologice?””, etc.Cei din familie, apoi vecinii de pe strada,si chiar cunoscuti care se obisnuisera cu mine in formula+forma motorizata.

Dragi oameni de bine, de cand este un  rau atat de mare sa mergi pe jos?Cand a devenit mersul pe jos o forma indezirabila sau neconforma cu statutul?De ce sa ne lasam prada curentelor  impuse asupra noastra de catre media condusa de interese pur materiale?De ce ar trebui eu sa ma rusinez cand imi intalnesc vreun cunoscut pe strada care pretinde ca nu ma vede dincolo de geamul bijuteriei sale auto?

Haideti sa revenim la o stare de normalitate in care autoturismul este o necesitate, nicidecum prelungire a corpului din dotare, in care ceea ce reprezinta un om nu are neaparat legatura directa si indisolubila cu marca masinii sale sau cu marimea palatului/a vilei/a casei/a apartamentului in care vietuieste!Haideti sa scriem scrisori si sa trimitem vederi de la mare celor ramasi acasa! Haideti sa ii vizitam pe cei dragi mai des si sa ii sunam ca sa vedem ce mai fac,in loc sa le trimitem sms-uri!Haideti sa……! Va las pe voi sa completati lista.

Haideti sa ne intoarcem la lucrurile simple si sanatoase!
Bianca

Pe Transalpina

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dorul de libertate combinat cu nevoia de adrenalina,curiozitatea de a descoperi locuri noi, nevoia de a-mi incarca bateriile mi-au purtat toate la un loc pasii spre locuri minunate si pline de o energie pozitiva.Drumul spre locurile de care va spun incepe undeva la Brezoi,continua pana la Vidra si apoi incepe nebunia peisajelor superbe, nu ca tara ar duce lipsa de ele,dar pe unde am trecut eu e atat de multa lumina,un verde coplesitor si spatii deschise incat iti poti inchipui ca te afli in padurea minunata.Obarsia Lotrului marcheaza inceputul celei mai frumoase parti din Transalpina si totodata a unduirii de sarpe a unei sosele line. Dar nu va lasati indusi in eroare.Nu peste mult timp incepe urcusul.Benzi inguste, ace de par,curbe in panta, inclinatii de pana in 70-80 de grade………nevoia de adrenalina incepe sa-si faca simtita prezenta.Si urci, si iarasi urci, si ai impresia ca nu se mai termina, ce nu vei ajunge vreodata sus, in varful muntelui. In stanga ta masini care parca vin spre tine, in dreapta…………doar muntele,in jos.Un gest gresit si iesi in decor.Conditiile esentiale sunt sa te tina masina si sa ai inima tare, sa-ti placa riscul si as adauga, un pic de nebunie.

Ajunsa sus in varf,un sir de masini.Nu, nu pe carosabil, ci pe marginea unor prapastii. De sus se vede muntele.Sa vad muntii.Strajuie de jur imprejur, precum niste soldati la datorie.Liniste, foarte multa liniste.Si oameni bucurandu-se de privelisti uluitoare.
Intreb unde e Ranca, urmatorul popas al calatoriei mele?Mi se spune ca acolo , pe muntele celalalt.Incepe coborasul pe aceeasi sosea serpuitoare care unduie in ritm cu coastele muntelui, de parca ma aflu intr-un roller-coaster.Si apoi urc un alt munte.In sfarsit, Ranca.
Am simtit un strop de regret amestecat cu bucurie.Omul apus stapanire si aici, in varf de munte.Se construieste mult.Betoane, praf, pensiuni,ici si colo palcuri de brazi falnici, pusi parca sa se asigure ca nu se musca si mai mult din munte.De jur imprejur, siruri de munti care arata superb in lumina serii.Merg pe jos in cautarea unui loc pentru a manca. Am gasit locul perfect, Pensiunea Rubin.De la masa poti vedea muntii care te inconjoara,mancarea e gustoasa si dupa un drum de vreo 200 de kilometri asta e tot ce imi doresc.
Ajunsa in camera, ma odihnesc pentru ca a doua zi o iau de la capat.N-am terminat de explorat ceea ce mi-am propus.Las in urma Ranca si ma opresc pe un platou pentru a servi cafeaua la termos.Nu am cuvinte sa descriu senzatia pe care o ai facand asta cu muntii care te inconjoara, cu soarele care se inalta din ce in ce mai indraznet si cu cerul care iti sta atarnat deaspura capului. Atat.Nu exista linia orizontului.In stanga munti, in dreapta munti, peste tot munti.
Pornesc la drum, si inca ce drum.Asfalt ca-n palma,aceleasi curbe stranse doar ca la coborare nu mai pare atat de greu.Cat despre priveliste………trebuie sa vezi ca sa intelegi.Cuvintele nu pot descrie ceea ce simti.O imensitate, un hau se deschide in fata ta , de parca toata campia, toate orasele departe in zare iti stau la picioare.
Ajunsa in primul sat, Novaci, sper ca drumul va deveni mai lin. Sau cel putin orizontal. Sperantele -mi sunt desarte.Curbele alterneaza cu pantele, acum serpuieste, apoi coboara pentru a urca din nou la urmatoarea curba. Daca cineva isi doreste adrenalina, ii recomand traseul Transalpina, cel putin partea pe care am parcurs-o eu, cea mai frumoasa zice-se. Drumul continua inspre Nord de la Obarsia Lotrului, cu peisaje superbe, dar cu drumuri proaste, din pacate, cel putin in zona Poiana, Jina.Mult drum forestier,de care am avut si eu parte vreo cativa kilometri intre Vidra si Obarsia Lotrului.
Ajung la Polovragi dupa intersectia cu drumul ce duca la Pestera Muierii.La Polovragi, al doilea rai pe pamant.O manastire superba, un loc divin,insorit si atat de pozitiv, cu o gradina de basm si doua culmi muntoase in zare, despre care aveam sa aflu ca duc spre Pestera Polovragi.Am ajuns si acolo , insa n-am apucat sa intru.Drumul e forestier, foarte ingust, cu o rapa imensa in stanga si roci uriase desprinse parca din munte, gata gata sa te striveasca in orice moment.In pestera se intra la ore fixe si eu nu voiam sa mai astept. Am plecat spre urmatoarea destinatie.
Weekendul meu a fost unul de vis.In ciuda oboselii si a sutelor de kilometrii parcursi senzatiile sunt unice si nu seamana cu nimic din ceea ce am experimentat pana atunci.
Peisaje unice, privelisti ametitoare si adrenalina. Intr-un cuvant, Transalpina.
Chiar merita vazuta. Va recomand cu caldura si astept sa-mi dati vesti.
Bianca

Unui nefericit

I will surviveUNUI NEFERICIT

Eu te-am iubit si am sperat
Din umbra sa ma vezi,
Dar nu mai vreau.
Am obosit.

Am incercat sa cred in noi,
Desi nu erau doi.
Ce-as fi putut sa fac
Cand tu departe esti si fugi?

Din plinul sufletului meu
Am dat si- n locul tau
Dar nu mai vreau sa-mi fie dor.

A fost candva si nu a fost,
Povestea curge-asa,
Dar cand doar unul a ramas,
E doar povestea mea.

Adio as putea sa-ti spun
Si e prea mult si-asa.
Veni-va ziua cand ma vei cauta,
Eu n-o sa te ascult.

Iubirea nu-i de lepadat
Cand altul ti-o ofera,
Doar prostul sufera- n tacere
Fugind dup-o himera.

A fost un timp cand tu erai himera mea,
Azi m-am trezit
Si cred ca vreau
Altcuiva sa-i dau inima mea.

Razi,suflete al meu
Pocnind de fericire.
Zagazurile ti s-au rupt.
Iubesti si esti iubire.

Ramai cu dorurile tale
Oricine sa ti la aline
In lumea larga de-ai cauta
Nu vei gasi pe cineva
Sa te iubeasca cat mine.

Nebuna eu sa cred cumva
Ca tu imi esti sortit,
Cand inima-mi de dor
plangea
Nici c-ai fi auzit.

Asa e dat in lumea asta
Sa fie oameni fel si fel,
Un lucru stiu doar
Ca iubirea
Nu era pentru el.

Degeaba strigam
“Vin’ de ma vezi,
Ca tare mi-e dor,iubite!
In van glasuiam,
Tu n-aveai urechi
Si chiar de erau,
Neauzite taceau.

Asa sa pateasca
Cei ce iubesc
Pustiul suflet Sahara.
Iubirea e simt omenesc,
Nu piatra,nici figura de ceara.

Sa-si smulga inima din piept
Cel ce o are degeaba.
De nu ii e cu folos,
Nu-i drept s-o aiba.

Bianca, 15 septembrie 2013

Romantic loversDa, sunt o romantica
 
A fi romantic pare desuet,desprins din filmele cu Vivian Leigh si Clark Gable pentru cei mai multi in zilele noastre.Ei bine, mie imi place sa fiu romantica, sa suspin la flacara lumanarii, sa visez cu ochii larg deschisi,sa primesc un trandafir, sa fiu tinuta de mana si sarutata pe furis.Imi plac gesturile de copil naiv,fluturatul din gene si fiorul unei noi iubiri.Asa
imi doresc sa simt si chiar daca de cele mai multe ori sufar,nu voi renunta la naivitatea mea romantica de dragul nimanui si nici nu voi deveni un robotel rece si calculat.Sufletul e dator sa simta , asa ca sufletul meu va simti atat timp cat ii este dat sa o faca.

Scrisoare catre trecut

Soul“Ai dreptate.Eu nu stiu cum e sa nu ai bani, dar stiu cum e sa ai suflet, sa iubesti pana cand simti ca tu si sufletul tau sunteti una si aceeasi entitate, pe cale sa se dezintegreze iremediabil si ireversibil.
Stiu cum este sa speri pana la disperare.
Stiu cum este sa renasti dupa ce ai fost in abisul prapastiei numite depresie.
Stiu cum este sa te ridici singur de jos, sa te aduni bucata cu bucata, sa te lipesti la loc si sa continui pe acelasi drum scris de catre tine cu mult inainte de a ajunge aici.
Eu stiu cum e sa ai suflet, desi te doare.Stiu cum e sa iubesti, desi celalalt nu merita, nu intelege si mai mult chiar, calca in picioare totul.
Stiu cum e sa fii un om sincer,care nu se ascunde in spatele ipocriziei sociale, al mastilor.
Eu vreau sa fiu libera sa simt ceea ce simt, sa ma exprim asa cum cred eu de cuviinta, sa iubesc ceea ce-mi este drag,sa imi aleg singura destinul.
Eu vreau sa fiu propriul meu regizor si actor,nu o marioneta care joaca, rade, canta si danseaza dupa cum ii dicteaza papusarul de care este strans legat cu corzi, aparent invizibile, perfect tangibile pentru cei ca mine care vad si percep totul dincolo de aparente.
Regret un singur lucru.Ti-am dat putere asupra mea.Mi-ai invadat cele mai ascunse cotloane ale sufletului, calcand totul in picioare cu bocancii indiferentei si arogantei care sunt parte din ADN-ul tau.Nu ai inteles nimic.Esti unul dintre cei multi care trec prin viata fara sa inteleaga ceva din ea.
Am esuat in a-ti preda lectia asta a vietii.Ti-o va preda altcineva,dar tu vei ramane eternul repetent pentru ca acesta este nivelul tau.”